Blog

Donator de organe – Pilot

După cum le organizează viața, cele mai bune lucruri le pune în acel sertar unde, pentru a îl deschide, te loveşti de nişte spini. Dar asta nu te opreşte să fugi din când în când la acel sertar şi să te bucuri de ceea ce ţi se arată de fiecare dată. Pentru bărbaţi este mai simplu să faci acest lucru, având în vedere că – gurile rele spun – faptul că am avea un sertar de…nimic. Pur şi simplu am putea să intrăm în acel spaţiu de fiecare dată când vrem/simţim nevoia şi să ne bucurăm de linişte/pace/iluminare/etc. Uneori, acel sertar nu trebuie să fie plin cu un nimic absolut pentru a îţi reîncarcă nevoile spirituale. Mai mult că sigur că asta este unul dintre motivele pentru care alegi să te sui în acele momente pe acel obiect metalic, gălăgios şi periculos. Acela este momentul în care vrei, în primul rând o evadare în spiritual. În acel moment vei lasă fricile fizice la o parte pentru a îţi bucura fiinţa.

Cu toate că nu sunt un om religios, nu pot să nu oberv faptul că această pasiune este mai presus de orice nevoie fizică de care ar putea omul să se bucure vreodată. În mare măsură este un adevărat chin fizic mersul pe această maşinărie. Eşti la mila vremii şi oricât de bine ai fi echipat, o ploaie oricum îţi va strica bună dispoziţie şi îţi va crea dureri de cap. Acomodarea cu acele controale inversate faţă de ceea ce cunoşti de la autoturism durează şi fizica este cu totul împotriva instinctelor tale de conservare. Să nu uităm de ceilalţi participanti la trafic din jurul tău, care de multe ori sunt mai periculoşi decât mâna ta dreapta de pe acceleratie. Pentru că trăim în România, statul a decis că trebuie să avem o provocare în plus, aşa că a decis să nu îmbunătăţească starea drumurilor existente sau să creeze altele noi. Tot acest cumul îl face pe orice om normal, care nu s-a suit niciodată pe o motocicletă să se întrebe: De ce să fiu un donator de organe? (în traducere: De ce să aleg viaţă această periculoasă pe 2 roţi?)

Răspunsul este simplu de oferit şi de înţeles pentru cei care vibrează în acelaşi timp cu cilindrii motorului din cadrul motocicletei. Pentru aceia care se trezesc dimineaţă cu o dorinţa de libertate în suflet şi ştiu că acea maşinărie îi poate duce oriunde: mai devreme la serviciu, să traverseze oraşul la ora de vârf, în cealaltă parte a ţării sau a continentului şi lista este mărginită doar de dorinţa şi imaginaţia fiecăruia dintre noi. Pentru mine unul, momentul de regăsire se întâmplă pe acele drumuri pustii, la ore matinale, cu soarele care îmi indică direcţia şi răcoarea dimineții dinaintea unei zile ce se anunţă toridă. Momentul poate îmbracă multe forme şi senzaţii, dar într-un final asta este motivul pentru care indiferent de genul de motocicletă pe care o conduci, vei empatiza cu un alt motociclist şi vei alege să îl saluţi când îl vei vedea în trafic, în parcare, în parc, de pe celălat sens al autostrăzii, etc.

Dar am rugămintea să nu mă crezi în ceea ce scriu! Experimentează, simte, iubeşte şi respectă. Mai presus de toate nu uita un lucru: nu destinaţia este cea importantă, ci drumul până acolo este cel pentru care alegi această cale.

20160522_100616

Like & Share: